Cum sa gestionezi anxietatea dinaintea unei curse?

Să te simți neliniștit înainte de o cursă, mai ales în ziua cursei, este perfect normal. Indiferent cât de bine te-ai pregătit, provocarea de a da totul, de a duce la capăt o distanță pe care poate nici nu ți-ai imaginat că o poți alerga, sau pur și simplu de a fi în mijlocul a sute de alți alergători poate părea copleșitoare.

Provocarea unei curse este adesea mai mult psihologică decât fizică; până la urmă, rareori te antrenezi în exact aceleași condiții și situații în care vei concura (ex: mulțimea uriașă de oameni). Această presiune mentală poate declanșa anxietatea de dinaintea cursei.

Anxietatea se poate manifesta în mai multe forme. Mai jos sunt cele mai frecvente – și cum le poți depăși ca să te bucuri de cursă și să o duci la capăt cu succes.

În perioada de reducere a volumului de antrenament înainte de ziua cursei, este posibil să observi senzații noi care apar — furnicături, crampe, mici dureri. Fiecare pare să aibă o importanță mai mare decât în orice alt moment din timpul antrenamentului. Până în ziua cursei, ești hiper-fixat pe aceste mici disconforturi, fiecare părea mai serios decât următorul. (Este important de menționat aici: există o diferență între o accidentare reală și una imaginară.)

Atunci când aceste senzații sunt cauzate de a) faptul că ai mai mult timp liber să te îngrijorezi (mulțumim, săptămânile de taper), și b) o nervozitate în creștere legată de cursă (mai degrabă decât o accidentare fizică sau o suprasolicitare), care, la rândul ei, poate provoca tensiune și disconfort. Aceste mici dureri pot fi, de asemenea, o modalitate de a justifica abandonul în cursă (sau neparticiparea deloc), mai ales dacă ai o personalitate perfecționistă și îți este greu să accepți ideea de a nu-ți îmbunătăți recordul personal în fiecare cursă la care participi.

Nu încerca să-ți ignori emoțiile spunând că sunt „doar nervi”. Ele sunt reale, iar a pretinde că nu există este o rețetă pentru neliniște continuă. După ce elimini o problemă fiziologică (fă stretching, hidratează-te, odihnește-te, consultă un fizioterapeut dacă ești cu adevărat îngrijorat), schimbă felul în care percepi aceste senzații.

Acesta este corpul tău care se vindecă după un volum mare de antrenament. Acesta este corpul tău care răspunde la presiunea pozitivă de a vrea să te descurci bine.

Concentrează-te pe modul în care corpul tău se pregătește pentru efortul intens pe care îl ceri, și oferă-i odihna de care are nevoie, astfel încât, atunci când ajungi la linia de start în ziua cursei, aceste senzații să devină aspecte pozitive ale pregătirii tale psihice și fizice.

Pierderea increderii in proces

Este cu o zi înainte de cursă și începi să-ți pui la îndoială pregătirea: nu ai făcut suficiente urcări, alergările tempo nu ți s-au părut niciodată tocmai potrivite, taperul a fost dat peste cap și ai ajuns să fii în formă maximă prea devreme.

Să te scufunzi în „ce-ar fi fost dacă” și „dacă doar aș fi…” — practic găsind greșeli în program înainte să-l testezi efectiv pe traseu, este o altă modalitate de a-ți lua presiunea de pe umeri. Acest simptom al anxietății de dinaintea cursei înseamnă să-ți oferi preventiv o scăpare, în cazul în care cursa nu decurge așa cum speri.

Solutia?

Rămâi fidel programului tău. Nu face schimbări bruște în planul sau stilul tău de viață dacă începi să te îndoiești de tot. Mănâncă, hidratează-te, odihnește-te, fă stretching și antrenament de forță ca de obicei; nu amesteca toate acestea în ultimele două săptămâni gândindu-te că poți adopta o abordare diferită, asta este o rețetă pentru surprize nedorite.

O altă strategie utilă este să-ți faci un inventar mental al orelor și kilometrilor parcurși în pregătirea pentru această cursă. Toate acestea se adună și te-au adus până la linia de start. Nu diminua toată munca ta grea când ești atât de aproape: antrenamentul tău s-a desfășurat așa cum a fost menit, zile reușite, ajustări, odihnă suplimentară etc. – dintr-un motiv foarte precis.

În final, nu te teme: dacă vor fi necesare ajustări pentru următorul eveniment, vei primi informații valoroase din această experiență despre ce anume ar trebui schimbat.

Evitarea înscrierii la curse sau anularea celor la care te-ai înscris este un semn clar al anxietății de dinaintea cursei. De multe ori, această reticență apare pentru că simți că nu ești în cea mai bună formă, că nu vei obține un record personal, că s-ar putea întâmpla ceva mai puțin perfect, iar ce se întâmplă când anulăm un eveniment din cauza acestui fel de gândire? Pierdem ocazia de a vedea unde ne aflăm cu adevărat și de a trece peste teama distructivă de a nu fi excepționali.

Și dacă lucrurile nu merg bine? Unele curse vor merge prost! Nu fiecare cursă va fi cea mai bună, dar există întotdeauna ceva de învățat și ceva care ne poate schimba în fiecare competiție la care participăm.

Amintește-ți că o cursă este doar o fotografie a stării tale dintr-o zi anume, cu numeroase variabile care nu țin de tine. (Singurele lucruri pe care le putem controla sunt pregătirea și mentalitatea noastră, iar acestea merită testate ori de câte ori avem ocazia.) Condiția noastră fizică este în continuă schimbare, așa că dacă putem privi cursele ca pe un moment în timp, nu ca pe o piatră de hotar definitivă în cariera noastră sportivă, putem reduce puțin presiunea, cât să fim provocați și să învățăm tot ce putem din cursa de azi.

O strategie utilă este să incluzi și câteva curse „B” pentru a te pregăti și a aduna informații pentru cursele tale „A”. Gândește-te la ele ca la antrenamente de calitate susținute, alături de câteva sute de prieteni.